Garda nu moare dar se predă…

În ultimii ani, societății civile îngrijorate de viteza cu care dispar pădurile țării, i-au fost fluturate pe sub nas câteva iluzii pe post de măsuri trainice.

Nu neg faptul că apariția „Radarului pădurii”, a Gărzii Forestiere sau a „Inspectorului pădurii” au mai redus din jaful cotidian. Cu riscul de a mă repeta, această hoție generalizată, ridicată la rangul de maladie națională a fost posibilă doar prin corupție la toate nivelurile. Această corupție se manifestă în forma ei cea mai odioasă atunci când e vorba de proprietatea statului, adică a noastră, a tuturor.

Taietură din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului

 

Să luăm de pildă județul Caraș-Severin care are cea mai mare suprafață de fond forestier-proprietate publică a statului. Și acolo, ca peste tot, Garda Forestieră a fost creată prin redenumirea fostului ITRSV (Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic și Vânătoare). Pentru a-și putea desfășura în condiții optime activitatea, inspectorii au fost dotați cu Dustere 4×4 și echipament de protecție modern.

 

 

Dorind să prevină cazurile în care din motive de pauperitate familială pe angajați i-ar putea tenta mita, salariile foștilor itereseviști s-au mărit cu 300% ajungând acum la 6.000 lei. Ai spune că oamenii ăia au un job civilizat și trăiesc fericiți, fără apăsări. În realitate nu-i chiar așa…

De exemplu domnul Gheorghe Săvianu. Om însurat, cu greutate. Fericirea domniei sale poate fi umbrită doar de faptul că, absolut întâmplător, tata socru este proprietarul SC Iliget SRL – un gater. In plus prietenii domnului Săvianu pe nume Grigore Mitocariu și Cerbu Nicolae au firme care se ocupă cu exploatări forestiere în Valea Almăjului și Anina, zonele de competență ale acestuia. Mă întreb cum doarme sus-numitul noaptea cand visele îi sunt bântuite de atâtea dileme deontologice. Pentru că ziua trebuie să controleze firmele celor doi…
Alt inspector al Gărzii Forestiere chinuit de conștiință este Amar Chirilă Ienea. Oameni răi, care se ocupă cu exploatarea și debitarea lemnului au contracte tocmai, din nou absolut întâmplător, cu firma de contabilitate a fratelui inspectorului, domnul Dorian Ienea. Ce-o fi în sufletul bietului om?
Cel mai cunoscut dintre toți este Paul Miloș. În 2013 polițiști au descins la sediul ITRSV Reșița dar și la cel al Parcului Național Semenic Cheile-Carașului. Din informațiile lor o rețea de evazioniști defrișau până și Parcurile Naționale. La conducerea rețelei s-ar fi aflat inspectorul Paul Miloș și soția acestuia, angajată la PN Semenic-Cheile Carașului. La acea data familia avea trei autoturisme de lux și își ridica o vilă. Dosarul penal este încă nesoluționat la Parchet. Partea amuzantă a poveștii urmează de abia acum: în data de 20 februarie 2017 domnul Miloș este… avansat, fiind promovat la minister la Direcția Generală Control Silvic și Cinegetic.

Taietură din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului

Societatea civilă și procurorii DNA se pot relaxa. Pădurile din România sunt în siguranță; mai ales că, în Comisia pentru agricultură a Camerei Deputaților majoritatea PSD-ALDE a inițiat un proiect de lege care i-ar scăpa de răspundere penală pe cei care au închis ochii la defrișări ilegale. Se încearcă aducerea pedepselor către administrativ. Mai mult, parlamentarii puterii au propus reducerea amenzilor „pentru a putea fi plătite”. Cireașa de pe tort a venit de la reprezentantul Gărzii Forestiere care a sugerat amenzi de 10% din cuantumul actual.

43,854 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Defrisari and tagged , , , , , , , with 1 comment.

Ghioceii corupției

Ghioceii corupției
   Se împlinesc aproape 10 ani de când în țara noastră a început cea mai abjectă agresiune împotriva naturii sălbatice, agresiune care, împreună cu exploatările masive de lemn, a lăsat cicatrici hidoase în peisajul montan din România. Peste 500 de râuri de munte au fost mutilate de construcțiile de microhidrocentrale.

Peisaj, stâncă, floră și faună au căzut jertfă lăcomiei și lipsei de scrupule a „băieților deștepți”. Niște băieți care, în cârdășie cu Ministerul Mediului, au aplicat împotriva militanților ecologiști cea mai bună apărare: câinii latră, ursul trece.

Nu pot să mă abțin să nu observ că la conducerea acestui minister s-au perindat, parcă în batjocură, numai iubitori de natură: specialista Sulfina Barbu, șpăgarul Laszlo Borbely, purcica fericită Rovana Plumb, servila Grațiela Gavrilescu sau lălâia Cristiana Pașca Palmer.
Una peste alta, această fructoasă colaborare între investitori și Guvern, s-a materializat prin obținerea unui important procent de „energie verde” (adică ecologică) în sistemul național de energie electrică. Anume 0,068%.

Așadar avem pe de o parte această frumoasă cifră și pe de altă parte distrugerea a peste 500 de râuri laolaltă cu peisaj, floră și faună plus o factură de curent electric mărită pentru cetățeanul de rând (energia verde costă…). Sigur, o să vă întrebați care-i în acest caz șmecheria. Simplu: energia verde generează certificate verzi care se plătesc regește. Nu vă plictisesc cu cifre dar raportul între investiții și venituri este excepțional; dovadă că aceste MCH-uri au proliferat ca ciupercile după ploaie, în condițiile în care trebuie dată șpagă consistentă pentru a construi, încălcând cele mai elementare norme de mediu și/sau mai ales nerespectând normele impuse. Fără a intra în amănunte, iată câteva infracțiuni comune: executarea de lucrări în albia minoră a râurilor, defrișări ilegale, soluții nefuncționale în construcția scărilor destinate urcării peștilor în boiște, nerespectatea debitului de servitute. Această samavolnicie a fost săvârșită în numele a ceea ce numește Ministerul Mediului, de bună seamă în batjocură, „energie verde”.

Și pentru ca zeflemeaua să fie completă, iată care este mottoul postat pe prima pagină a Asociației Române de Microhidroenergie: Delicate, fragile, ca și primii ghiocei, microhidrocentralele încearcă să reziste indiferenței de gheață a celor care ar trebui să le susțină ! Ele sunt, totuși, cea mai „verde” sursă de energie „verde” ! V-ați șters lacrima din colțul ochiului?

Mai rămâne să ne întrebăm cum a fost posibil ca aceste lucruri să se întâmple la început de mileniu III într-o țară din Comunitatea Europeană. E simplu de fapt. Prin corupție! Care înflorește totdeauna sub umbrela generoasă a abuzului în serviciu sau a complicității la abuz în serviciu. Vă sună cunoscut?

87,972 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Microhidrocentrale and tagged , , , , , , , , , , with 4 comments.

 Încă o palmă dată justiției române de infractori

Braconieri scapati basma curata

Braconieri scapati basma curata

Din păcate efectele acestei palme sunt durerea din sufletele noastre si roșeața pe obrazul justiției. Pentru cel din urmă nici măcar nu garantez. Cunoașteți cu toți cazul caprei negre braconate în Parcul Național Munții Rodnei sub ochii unor turiști, în afara sezonului de vânătoare. Ei bine, joi 17.11.2016 s-a pronunțat sentința împotriva a două persoane considerate vinovați principali.

Timiș Ioan zis Ogaru, acuzat de braconaj cinegetic, nerespectarea regimului armelor și munițiilor precum și uz de armă letală a fost condamnat la 2 ani și 4 luni închisoare… cu suspendare. In condițiile în care cazierul său se întinde pe 4 (patru) pagini.

Danci Joszef zis Barany, acuzat de braconaj cinegetic, complicitate la braconaj cinegetic și nerespectarea regimului armelor și munițiilor a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare.

Iată așadar că eforturile voastre, care ați mediatizat incidentul, ale martorilor (care au dat dovadă de mare curaj, indivizii fiind interlopi cunoscuți), ale organelor de cercetare și instrumentare (unuia anul trecut i-a fost vandalizată mașina) s-au dovedit aproape zadarnice în fața unei justiții clemente. Cum să nu oferi sansa de a se îndrepta unui interlop care are un cazier de 4 pagini? Cum să nu fii clement cu indivizi care, printre corturi, au împușcat un animal protejat în afara sezonului de vânătoare, într-un Parc Național. Ce-i drept, în România…

Rămân stupefiat de fiecare dată când se pronunță asemenea sentințe călduțe. Dealtminteri un foarte bun semnal transmis tuturor celor care braconeaza, un îndemn chiar. Cunosc și motivarea intimă a magistraților: „doar nu o să-l trimit la închisoare pentru un animal!”  Are rost să mai vorbim de tăierea pădurilor atunci? Cu privire la blândețea pe care o manifestă în cazuri de acest gen nu pot să transmit judecatorilor decât atât: „Aveți copii. Care vor crește în țara pe care voi le-o lăsați!”

Dan Păvăloiu

99,892 total views, 3 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Braconaj and tagged , , , , , , , , with 23 comments.

Doar unul din multele cazuri…

La nivel național asaltul drujbelor asupra pădurii nu poate fi oprit nici de schimbările legislative care au înăsprit pedepsele pentru masacrarea fondului forestier.

Furturile de lemn din pădurile României nu reprezintă o noutate, constituidu-se pentru majoritate în banal cotidian;  cei mai mulți se consolează cu ideea că pădurea reprezintă o resursă regenerabilă. Puțini își pun problema că exploatarea ilegală de masă lemnoasă nu afectează doar arborii tăiați și peisajul ci flora și fauna din împrejurimi, suprafețele împădurite reprezentând în același timp habitatul unor specii de plante și animale. Iar dacă respectivele specii se numără printre cele aflate pe cale de dispariție, restrângerea acestui habitat are consecințe ireversibile.

Nu întâmplător, pentru a evita repetarea unor greșeli ce au condus la extincția unor populații întregi de plante și animale, la nivel mondial se manifestă o preocupare deosebită pentru conservarea arealelor populate cu astfel de specii, autoritățile din țările civilizate declarându-le arii protejate și adoptând prevederi stricte privind exploatarea masei lemnoase din respectivele areale.

Din punct de vedere strict formal nici țara noastră nu stă rău la acest capitol declarând un număr mare de arii protejate și adoptând o legislație care limitează destul de clar orice activitate economică în aceste zone. Ba chiar în unele cazuri suntem mai catolici decât papa, incluzând în aceste arii și zone în care se preconiza construirea unor obiective de importanță economică și/sau socială majoră, care au fost stopate deși aveau proiecte aprobate.

Tot acest exces de zel se oprește însă când vine vorba de tăierile ilegale de arbori față de care aceleași autorități responsabile manifestă o indulgență cel puțin nejustificată, pădurile din ariile protejate devenind brusc un fond forestier numai bun de valorificat.
Este și cazul Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina din județul Hunedoara, unde tăierile de masă lemnoasă nu par să fie stânjenite de faptul că este una dintre puținele arii care are până în prezent un administrator desemnat cu acte în regulă, respectiv Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina din subordinea RNP ROMSILVA.

Numai că responsabilii regiei naționale (director la acea dată Florian Munteanu) s-au gândit să pună lupul paznic la oi, desemnându-l în funcția de director al parcului pe fostul director al Direcției Silvice Hunedoara, Lucian Stratulat.

(mai mult…)

91 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Defrisari, Ecologie and tagged , , , , , , , , with no comments yet.

Cândva pe aici trecea un râu

Pe vremuri a fost în vogă un film și la noi în România. Se numea „Cândva pe aici trecea un râu„. Iată că realitățile crunte ale peisajului montan contemporan ne readuc în minte titlul filmului mai sus amintit. Prietenul meu, activistul de mediu Ovidiu Mihuț a făcut în această toamnă o vizită pe râurile Capra și Buda, ape de munte care pana nu demult au fost ape de legendă pentru cei ce caută să amăgească păstrăvul cu năluci și muște artificiale. Capra, un râu zglobiu, limpede și plin de păstrâv indigen venea din golul alpin și întovărășea vesel panglica Transfăgărășanului. Acum, nu mai puțin de 7 (șapte) microhidrocentrale scurtcircuitează albia minoră. Rezultatul se vede mai jos…

Sub captarea superioară deșert
Sub captarea superioara desert

Un pescar cu musca pe râul Capra înainte ca apa să fie captată în țevi
Un pescar cu musca pe râul Capra înainte ca apa să fie captată
Poză făcută toamna aceasta în luna septembrie 2016. Cred că nu necesită comentariu…
Râul Capra septembrie 2016
Râul Capra sub una din captări
Râul Capra sub una din captări
Râul Buda, apă cu volum mare, tumultuos, cu bulboane adânci. Fond piscicol republican, mândria Făgărașului de sud. Mai jos o poză făcută in 2010, chiar înainte de începerea lucrărilor
Râul Buda 2010
Râul Buda în 2016 toamna sub una din captări, un fir de apă…

Râul Buda sub una din captari 2016

Investitori, Agenții de Protecția Mediului, imbecili care au semnat studii de impact, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, absolut toți neagă dezastrul. Ceea ce se vede mai sus sunt doar două din sutele de ape de munte care au fost sacrificate de dragul unor bani împuțiți mascați în energie verde.

Știu că subiectul a devenit deja banal așa cum sunt tăierile de arbori, braconajul sau hoția de orice fel. Apa, lemnul, piatra, peștii și animalele mor în tăcere… Dar noi de ce tăcem?

Dan Păvăloiu

1,000 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Microhidrocentrale and tagged , , , , , , , , , , with 6 comments.

Lămuriri

Urs
Câteva lămuriri care mi-au fost solicitate atât de vânători cât și de către ecologiști – deși cei doi termeni nu se exclud (sau nu ar trebui să se excludă) unul pe celălalt. Am evitat până acum să intru în polemici privind probleme cum ar fi câinii de stână, vânătoarea în Deltă sau recenta chestiune a cotelor suplimentare pentru că senzația mea este că părțile sunt prea pâtimașe, neinformate decât parțial și tendențioase în prezentarea dovezilor. În plus nu am nici o calitate științifică sau oficială iar la una de chibiț imi dau dreptul doar o viață petrecută de copil în natură și lecturile privind comportamentul animal. Autoritatea în domeniul strict cinegetic ar putea fi mai degrabă morală decât practică, fiind un vânător iubitor de dobândă măruntă, nedoritor de trofee și căruia mai degrabă această activitate îi dă prilejul și motivația de a hoinări în natură. În general destui ecologisti mă consideră un asasin și destui vânători un bleg.
Acum cu privire la chestiunea cotelor suplimentare. În primul rând am serioase dubii privind metodologia de stabilire a lor. Cunosc foarte bine modalitatea de raportare a efectivelor de vânat care, în marea majoritate a cazurilor, se face din pix. Nu mă poate nimeni lămuri că nu este așa, am asistat la prea multe măsluiri. E bine cred, ca atunci când te gândești la asemenea probleme, să te ghidezi după faimoasa expresie ”folow the money” ca să îți dai seama unde s-a exagerat. În ceea ce mă privește singura cotă pe care o consider corectă este cea la pisicâ sâlbatică, mult mai prezentâ în terenuri și mai dăunătoare decât cred chiar vânătorii. Una din chestiunile ridicate de tabăra pro vânătoare a fost cea a banilor care se pierd. Este o problemă care nu mă interesează și nu ar trebui să primeze cand e vorba de fauna sălbatică a unei țări. Un aspect mai sensibil, pe bună dreptate ridicat de cinegeticieni este cel al echilibrului natural între specii, al pagubelor produse în gospodării și chiar cel al atacurilor asupra omului. Să le luăm pe rând. De pildă cazul râsului care ar amenința populația de cocoș de munte, cocoș de mesteacăn (cu ocazia asta și-au adus aminte de el) și cea de cervide juvenile. Noroc că am apărut noi, vânătorii, altfel nu mai existau nici cele câteva sute de exemplare de cocoș de mesteacăn? În primul rând un râs are un teritoriu de vânătoare imens pe care pagubele făcute de câinii de stână sunt înzecit mai mari. În al doilea rând (și știu ce spun) orice paznic de vânătoare care vede un râs îl va pușca numaidecât daca nu există șansa de a fi observat. Este și cazul lupului care în zone sălbatice, cu factor antropic redus este executat fără discuții mai ales pe timp de iarna – specialiștii știu foarte bine asta. Aceste exemplare mai sus amintite, care se ridica la … nu dau cifre pentru ca nu am cum, unde sunt raportate?. În ceea ce privește pagubele produse în gospodării vorbim de lup și urs. Categoric aici trebuie acordate despăgubiri sau în cazuri le în care se impune (și care constituie o majoritate, animalul revenind unde a reușit odata) faptașii trebuie eliminați. Mai rămân atacurile asupra omului unde avem un singur făptaș. În mod normal sunt de acord cu impușcarea dar au fost destule cazuri in care omul a fost singur vinovat. În mod normal ursul fuge de om iar atunci când nu o face e cazul să ne întrebăm dacă nu avem nici o vină. În consecințî, pentru cele 3 specii de mai sus părerea mea este râs nu, lup și urs în anumite condiții clare și cu procedură simplificata. Se prea poate ca, conservționist fiind, să am o părere distorsionată ușor. Mai rămâne cazul pisicii sălbatice care pe fondul înmulțirii câinilor vagabonzi și al femelelor de pisică domestică sălbăticită ridică o problemă serioasă fiind de asemenea bine reprezentată numeric. Dar și aici sunt destul de sigur că-și fac singuri vânătorii „dreptate”. Habar nu am cum se va sfârși acest conflict, pentru că el nu s-a terminat, o să vedeti. Important este că rezolvarea să fie realmente în folosul vieții sălbatice din România. De învățat pentru vânători că societatea civilă are un cuvânt greu de spus chiar dacă nu întrutotul corect. Vezi cazul câinilor de stână dezbătut o lună și rămas exact la fel cu efecte catastrofale asupra animalelor sălbatice sau cel al vânătorii în Deltă oprite complet cu efecte devastatoare asupra suprapopularii cu mistreț și mai rău, șacal…

Dan Păvăloiu

450 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Protectia animalelor and tagged , , , , , , , , , , , , , , with 8 comments.

Oameni nu-s, animale nu-s !

     Ceea ce s-a văzut în imagini nu este o scenă din filme de ficțiune. S-a întâmplat zilele trecute în Moinești, la Adăpostul Public de animale. Mai în fiecare zi, pe FB sau pe posturile de televiziune se pot urmări scene cu conținut, în esență, identic. Anii trecuți, un post de televiziune specializat în senzațional, difuza la oră de maximă audiență, în cadrul știrilor, un reportaj în care cațiva tineri din Buzău erau surprinși în timp ce chinuiau cu ferocitate, cu zâmbetul pe față, o biată pisică; am văzut tot la știri doi hăndrălăi cu aspect și gândire de pitecantrop care loveau sălbatic cu sapa un caluț care nu putea urni de pe loc o caruță supraîncărcată.

     În general numim asemenea indivizi folosind apelative ca „animale” sau „bestii”(din englezescul „beast”= animal). Numai că, în realitate, adevaratele animale nu se comportă niciodată așa. Conform principiilor care au facut posibilă evoluția speciilor (și conservarea lor) animalele nu ucid decât pentru a se hrani; rareori din alte motive – cum ar fi de pildă, apararea teritoriului. De asemenea, când ucid, o fac cât pot de repede și curat, fară a-și chinui inutil victima.

     Iată de ce, revenind la cazurile de mai sus, mă întreb cum ar trebui calificate asemenea specimene. Pentru că oameni nu-s, animale nu-s! Imi pare mult mai potrivit să numim asemenea reprezentanți ai speciei scursori ale societății, gunoaie umane sau indivizi abjecti; de fapt cred că nici nu există calificative care să cuprindă întru totul grozăvia unui asemenea comportament.

     Ca ființă superioară omul este dator să ocrotească toate animalele de pe Terra. Nu mă refer aici doar la dreptul fundamental la viață al tuturor viețuitoarelor ci și la un cod moral și etic neexplicit dar indisolubil legat (de catre mințile luminate ale omenirii), de ideea de umanitate. Față de animalele pe care le-am luat din natură (adică de unde le era locul) și le-am, să spunem, domesticit, avem obligații chiar mai mari; pentru că dezrădăcinându-le din mediul lor, le-am luat posibilitatea de a se hrăni și de a se adăposti singure. Foarte mulți oameni uită sau nici măcar nu știu toate acestea, situație cu care ne-am obișnuit. Când însă, la început de secol 21, în Europa, semeni de-ai noștri chinuie și batjocoresc animale cu zâmbetul pe față, se cheamă că avem o problemă gravă, noi, românii !

     Soluția cea mai eficientă și rapid izbăvitoare (s-au gandit la ea cred majoritatea celor care au văzut materialele video cu faptele incriminate mai sus) este sa le faci acestor indivizi exact ceea ce au facut ei acelor animale și eventual să difuzezi scena pe un post de televiziune. Mda, vise de-ale lui Tepeș… Revenind la viața reală, din câte cunosc, avem o lege de protecție a animalelor. Avem de asemenea Poliția Animalelor. Începutul este deci, promițător. Dacă acolo activează oameni la fel de devotați animalelor ca cel din Moinești, începutul pare promițător… Mai urmează să-l pună pe Vișinescu asistent social la vreun fost deținut politic !

Dan Mihai Păvăloiu

53 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Protectia animalelor and tagged , , , , , , with 2 comments.
Facebook
Facebook
Google+
Google+
http://www.danpavaloiu.ro/tag/pavaloiu/">
YouTube
YouTube
Instagram