Caracatița tăierilor ilegale

S-a scris mult și se va mai scrie destul despre tăierile ilegale de lemn în România. Cum e posibil ca după atâția ani de interes maxim al societății civile situația să nu avanseze în sensul firesc? Simplu. În acest domeniu efortul legiuitorului este mai degrabă simulat. Iar cei care pun legea în aplicare se străduie mai degrabă să găsească soluții pentru eludarea ei.

Pădure Muntii Retezat

Pădure Muntii Retezat

Să luăm de pildă cazul ultimei inițiative legislative în domeniu când parlamentarii puterii, la două luni de la alegeri s-au grăbit să reducă de zece ori pedepsele pentru delicte silvice scoțându-le practic din penal. Să nu ne facem iluzii cu privire la culorile politice ale artizanilor acestei odioase modificări pentru că doar USR a votat împotrivă.

Cu toată legislația șchioapă în domeniu, câte ceva s-ar putea face fiindcă nu scrie în lege că ai voie să furi. Asta cu condiția ca cei puși de pază să nu fure la rândul lor. În cele ce urmează mă voi referi la două județe bogate în păduri: Caraș-Severin și Hunedoara. Ele se află între ciocanul marilor procesatori din județul Alba și nicovala Gărzii Forestiere Timiș.

Aici, administratorii firmelor care exploatează sunt aceiași de ani: Lacul Codrilor, Alredia, Țop Ștefănuț Ilie, Aldona, Comexim R, Dora, Mitocarii Forest, Colcear Servcom, Susai Servcom, Silvador Forest, Gorunelu Alex. La toate am putea liniștiți adăuga la sfârșit “& prietenii”. Pentru că fără prieteni e greu să fi permanent cu un pas înaintea instituțiilor cu atribuții de control și prevenirea tăierilor ilegale din pădurile statului, din ocoalele silvice private și din composesorate.

De ce se adaptează permanent firmele și continuă tăierile masive? Pentru simplul motiv că sunt sprijiniți de angajați ai statului, care în loc să-și facă datoria (pentru care sunt plătiți din bani publici cel puțin bine), oferă consultanță firmelor învățându-le cum să ocolească legislația. De asemenea închid ochii la neregulile descoperite și ceea ce este cel mai grav, îi avertizează asupra eventualelor controale de anvergură la sedii pentru ca acestea să facă ordine în acte și în stocurile de lemn. Dacă aduci în discuție cele scrise mai sus, patronii firmelor afirmă sus și tare că în ani de activitate nu au tăiat nici măcar un lemn nemarcat. În fapt (și înțelegeți că eu am văzut sute de cazuri) camioanele lor de regulă supraîncărcate circulă mai cu seamă noaptea cu antemergător, efectuează două transporturi de lemn în baza unui singur aviz de însoțire a mărfii sau completează documentele în așa fel încât să poată fi modificate în funcție de necesități. Angajații care lucrează în teren sunt obligați să încalce permanent legea, de frică pentru locul de muncă plătit în acte cu salariu minim pe economie, în fapt cu minim 100 de lei pe zi.

Despre relații de prietenie sau de familie între patroni și cei puși să-i controleze am scris aici: http://www.danpavaloiu.ro/2017/02/25/defrisari/ Obediența față de marile firme ale inspectorilor silvici a făcut ca firmele mici, care stăteau în calea barosanilor, să dispară din cauza controalelor soldate cu amenzi pipărate. Aceste fapte fac parte din cotidian și legăturile de prietenie între inspectorii silvici Miloș, Săvianu sau Marișescu din cadrul Gărzii Forestiere Caraș Severin cu patronii firmelor Colcear Servcom, Susai Servcom sau Mitocarii Forest sunt de natură publică. Așa că nu are rost să mă sunați dle Comisar de Poliție Mărășescu și să întrebați de unde sunt așa bine informat…

Din nefericire firmele care exploatează și-au întins tentaculele și la nivelul direcțiilor sivice și au cumpărat pădurari care marchează ulterior cioatele arborilor tăiați ilegal. Nu au trecut decât două săptămâni de la incendierea a două parchete aflate în zona despre care scriu, foc pus tocmai pentru a șterge asemenea practici.
Recent a fost câștigată o bătălie din războiul pe care societatea civilă îl duce împotriva defrișărilor ilegale. Forest Stewardship Council (FSC) a retras definitiv calificarea pentru lemnul procesat de Holzindustrie Schweighofer SRL Sebeș. Decizia confirmă faptul că firma austriacă mamut a procesat (cu bună ștință sau nu, depinde pe cine întrebi) lemn care nu a fost exploatat cu respectarea legislației, adică lemn furat. Așadar trist este că Europa vede furtul din pădurile noastre și ia măsuri coercitive în timp ce autoritățile noastre prin cei numiți și plătiți să păzească și să chivernisească acest bun public național pun umărul la distrugerea lui…

În încheiere aș dori să se înțeleagă că este absolut normal să exploatăm pădurea. Să se înțeleagă că Romsilva trăiește din aceste exploatări ceea ce iarăși e normal. Doar că această activitate trebuie făcută cu parcimonie, cu responsabilitate și obligatoriu, în condițiile legii.

4,661 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Defrisari and tagged , , , , , , , , , with no comments yet.

„La noi sunt codri verzi de brad”… Povești!

După 1989 populația României a fost martor mut la cel mai mare act de inconștiență de care au dat dovada guvernanții unei țări europene în epoca modernă și anume tăierea irațională a pădurilor. Unde pe vremea lui Ceaușescu domnea umbra groasă a codrilor ce adăposteau #animale sălbatice din belșug, susurau pâraie limpezi pline de pești acum se întind dealuri și munți golași, împânziți de cioate hidoase și brăzdate de albii seci. Puținele animale rămase cu greu mai găsesc adăpost și refugiu în calea unei omeniri tot mai lacome și natângi…

Desigur, măcelul a început unde am avut #pădure mai multă, în Bucovina. Apoi au căzut codrii din Secuime și odată deschisă calea a urmat firesc, cu foarte rare excepții, mutilarea întregului fond forestier al țării. Astăzi, când deja nu mai avem belșug de masă lemnoasă pe picioare, cioclii naturii din Romănia au pus ochii pe Parcurile Naționale. De pildă județul Caraș Severin are cea mai mare suprafață de fond #forestier proprietate publica (a statului). Cu toate acestea, cel ce vizitează zone precum Semenic, Văliug sau Anina rămâne mut în fața defrișărilor masive. Versanți dezgoliți total își etalează hidoșenia în Șucu-Olteana, Prislop, Toplița, Comarnic sau Crivina și nu oriunde ci chiar în zonele protejate. (mai mult…)

3,860 total views, 1 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Defrisari and tagged , , , , , , , , with 5 comments.

Doar unul din multele cazuri…

La nivel național asaltul drujbelor asupra pădurii nu poate fi oprit nici de schimbările legislative care au înăsprit pedepsele pentru masacrarea fondului forestier.

Furturile de lemn din pădurile României nu reprezintă o noutate, constituidu-se pentru majoritate în banal cotidian;  cei mai mulți se consolează cu ideea că pădurea reprezintă o resursă regenerabilă. Puțini își pun problema că exploatarea ilegală de masă lemnoasă nu afectează doar arborii tăiați și peisajul ci flora și fauna din împrejurimi, suprafețele împădurite reprezentând în același timp habitatul unor specii de plante și animale. Iar dacă respectivele specii se numără printre cele aflate pe cale de dispariție, restrângerea acestui habitat are consecințe ireversibile.

Nu întâmplător, pentru a evita repetarea unor greșeli ce au condus la extincția unor populații întregi de plante și animale, la nivel mondial se manifestă o preocupare deosebită pentru conservarea arealelor populate cu astfel de specii, autoritățile din țările civilizate declarându-le arii protejate și adoptând prevederi stricte privind exploatarea masei lemnoase din respectivele areale.

Din punct de vedere strict formal nici țara noastră nu stă rău la acest capitol declarând un număr mare de arii protejate și adoptând o legislație care limitează destul de clar orice activitate economică în aceste zone. Ba chiar în unele cazuri suntem mai catolici decât papa, incluzând în aceste arii și zone în care se preconiza construirea unor obiective de importanță economică și/sau socială majoră, care au fost stopate deși aveau proiecte aprobate.

Tot acest exces de zel se oprește însă când vine vorba de tăierile ilegale de arbori față de care aceleași autorități responsabile manifestă o indulgență cel puțin nejustificată, pădurile din ariile protejate devenind brusc un fond forestier numai bun de valorificat.
Este și cazul Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina din județul Hunedoara, unde tăierile de masă lemnoasă nu par să fie stânjenite de faptul că este una dintre puținele arii care are până în prezent un administrator desemnat cu acte în regulă, respectiv Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina din subordinea RNP ROMSILVA.

Numai că responsabilii regiei naționale (director la acea dată Florian Munteanu) s-au gândit să pună lupul paznic la oi, desemnându-l în funcția de director al parcului pe fostul director al Direcției Silvice Hunedoara, Lucian Stratulat.

(mai mult…)

306 total views, 1 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Defrisari, Ecologie and tagged , , , , , , , , with no comments yet.

Devenirea ecologică a României (III)

ONGONG înseamnă organizaţie non guvernamentală. Deoarece tot ceea ce este guvernamental te trimite cu gândul la corupţie şi incompetenţă, ONG-ul este receptat de public (datorită lui „non”) ca un grup de oameni cinstiţi şi inteligenţi care, dezinteresat, îşi pun competenţele în slujba binelui. Desigur că, în bună parte, aşa se şi întâmplă, dar nu întotdeauna.

Adeseori ONG-urile se dovedesc a fi doar mâncătoare de fonduri şi/sau promotoarele unor ideologii şchioape. Am avut ocazia să particip la o acţiune de salvare în munţi a cărei finalitate era aducerea la cabană a unui grup blocat noaptea pe o brână în Bucegi. Era vorba de membrii unui ONG cu scopuri ecologiste. Când am ajuns la ei, oamenii se pregăteau să-şi petreacă noaptea în frig şi ploaie pe o brână expusă sub Caraiman. Conducătorii de grup erau morţi de beţi şi refuzau să-i lase pe bieţii oameni să plece la cabană cu noi. În timp ce negociam cu ei condiţiile capitulării, aruncau în prăpastie dozele goale de bere şi chiar o canistră în care fusese vin…
Cele mai rentabile par a fi ONG-urile care îşi propun proiecte ce acoperă suprafeţe mari sau zone cunoscute. Cunoaştem cu toţii cazul în care o celebră organizaţie din România a salvat Vama Veche. Pe agenda de lucru, acelaşi grup de militanţi ecologişti au în prezent salvarea Deltei Dunării. Pentru aceasta au obţinut chiar finanţări serioase, absolut necesare, dat fiind că au sprijinit acţiuni de anvergură în Deltă. Între ele aducerea câtorva vedete TV pe malul Dunării pentru a culege timp de o zi nişte peturi sau realizarea unei emisiuni lacrimogene la faţa locului. Desigur, în ceea ce priveste prezenţa pe sticlă a membrilor suspomenitei organizaţii se mai pot aminti o serie de emisiuni-pastilă educative, prezentate de Şapcă Împărat şi o altă serie dedicată „verdelui” prezentate de o tânără speranţă a presei din România ajunsă între timp consilier de parlamentar la Bruxelles. Acesta din urmă (despre care un bun prieten şi coleg mi-a spus că va ajunge cândva prim ministru) a invitat-o într-o emisiune pe Andreea Raicu (excelentă alegere) pentru a deplânge halul de jeg în care a ajuns Vama Veche. În altă emisiune, însoţit de bunul meu prieten, viitorul prim ministru colinda satele cu o drujba în mână întrebând localnicii dacă le-ar place să le taie un picior (metaforă dibace care voia să facă legătura între ciuntirea masivă a pădurilor şi importanţa lor vitală ). De mirare, dar sătenii declinau cu îndărătnicie oferta reuşind să rămână întregi. Ce ne facem însă dacă personajul chiar ajunge prim ministru! Punem bazele unei industrii prospere de proteze de picior, evident din metal şi nicidecum din lemn…

#ONG #NGO #pavaloiu #ecologie #fonduri #teapa #incompetenta #capuse #VamaVeche #delta #politica #green #ecology #environment #gunoaie #trash #natura

Dan Păvăloiu

430 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie and tagged , , , , , , , , , with 3 comments.

AJUNGE!

Salvați râul BistraVă rog distribuiți și semnați petiția !!! Am ajuns într-un punct de unde consider că nu mai putem coborî. Distrugerile au ajuns la un nivel pe care natura țării nu-l mai poate suporta fără consecințe iremediabile. Cred că nu e departe momentul în care societarea civilă trebuie să spună răspicat:

AJUNGE!

După ce mai mult de 500 de râuri de munte din România au căzut pradă „băieților deștepți”, a venit rândul Bistrei de Caraș Severin să fie sacrificată pe altarul așazisei energii verzi. Citiți petiția pentru a vă face o idee despre ceea ce semnați. Hai să arătăm că nu fac ei tot ce vor în țara asta…

Dați click aici pentru a semna petiția

#Green #Environment #Wildlife #Ecofriendly #ecology #ecologie #Romania #bistra #pavaloiu #natura #mediu #protectie #Cleantech #MHC

Dan Păvăloiu

154 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Microhidrocentrale, Petitii and tagged , , , , , , , , with no comments yet.

Devenirea ecologică a României (II)

Gunoi la VaduO pasiune nouă a iubitorilor de natură este invazia acesteia cu ajutorul vehiculelor motorizate. Autovehicule 4×4, motociclete şi ATV-uri pot fi întâlnite, mai cu seamă în weekenduri, te miri unde: pe dealuri, prin lanuri de grâu, în vârful munţilor sau în fundul Deltei. Cu o frenezie demnă de o cauză mai bună, amatorii de zgâlţâituri pe coclauri, îşi ambalează caii putere distrugând zilnic hectare de iarbă şi neliniştind animalele. De ajuns să amintesc că un bârlog de urs aflat în calea unor astfel de manifestări repetate va fi rapid părăsit, iar în unele cazuri, progenitura abandonată sau ucisă de mamă. Actuala legislatie permite folosirea drumurilor forestiere doar cu aprobarea Romsilva; de abateri de la drumurile amenajate nici nu poate fi vorba. Totuşi, în bun spirit românesc, absolut nimeni nu pare să sesizeze acest aspect: când ai de tăiat o pădure întreagă (cu beneficii, evident, grase), nu te împiedici de un ciot. (mai mult…)

295 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie, Pescuit and tagged , , , , , , , , , , , with 1 comment.

Îndepărtarea de natură

Padis Se prea poate ca mulţi să se întrebe de ce se dezbate atât de mult problema ecologiei (de fapt se dezbate mult prea puţin). Principalul motiv este faptul că natura României este asemeni unui măr frumos, pe dinlăuntru mâncat de viermi. Şi ce-i cu asta, la ce ne trebuie neapărat natura, sunt destule ţări care nu o au – vor spune unii.

Tocmai asta este chestiunea pe care o pun acum; şi nu este o problemă a românilor ci una globală, a omenirii. Ce nevoie avem de natură? Doar „omul este măsura tuturor lucrurilor” şi nu natura! Din păcate asta a fost demult, pe vremea când comportamentul indivizilor (proaspăt desprinşi din natură) păstra o raportare strânsă la modelele instinctuale, nealterate major de civilizaţie sau cultură. Studiile de etologie umană şi sociologie au relevat faptul că încă societatea umană ideală este cea a grupurilor de maxim 60-70 de indivizi, care trăiesc în mediul rural. În aceste grupuri, raporturile între membrii se stabilesc pe baze juste, naturale, astfel încât infracţionalitatea este inexistentă. Orice tip de comportament deviant este descurajat apriori tocmai pentru că nu e „în firea lucrurilor”. De asemenea raportarea la mediul înconjurator este optimă în astfel de societăţi, exploatarea resurselor naturale devenind legitimă, cumpătată şi eficientă.

De aceea spun acum că nu omul, ci natura e măsura tuturor lucrurilor. În natură totul reprezintă echilibru şi armonie. Raportul între plante, vieţuitoare şi materie anorganică este logic, guvernat de legi stricte, chiar dacă omul încă nu le cunoaşte pe toate. Dincolo de ceea ce cred unii, în natură nu au loc crime; distrugeri de păduri sau catastrofe se întamplă rar. Leul omoară cât îi trebuie să mănânce, castorul retează copaci atât cât îi trebuie pentru stăvilare şi dacă o baltă seacă se va reface în primăvară!
Societatea modernă, nu doar citadină, ridică probleme grave! Am asistat zilele trecute la o discuţie de un sfert de oră (!!!) între 3 doamne de la oraş; problema dezbatută era legată de alegerea unei mărci de hârtie igienică cât mai bună! Dacă te gândeşti bine, bunicile doamnelor în cauză, foloseau în acelaşi scop, cu rezultate destul de asemănătoare, cocenii de porumb… În America am văzut dezbateri televizate a căror subiect erau copii de 15-16 ani care îşi sugeau degetul(am observat cu ghiotura şi eu din ăştia). Fenomen arhiprezent în România este ieşirea în natură cu maşina şi camparea pe marginea şoselelor; motivaţia poate să fie complexă, însă ce-i sigur e faptul că indivizii se simt mai confortabil în prezenţa maşinii şi a însemnelor civilizaţiei (şosea, gaze de eşapament şi alţi oameni).
După părerea mea, în satul românesc modern situaţia e şi mai dramatică. În loc să ne vină de acolo o doză sănătoasă de bun simţ, fenomenul este inversat şi societatea rurală s-a contaminat grav cu „civilizaţie”. Ţăranul nostru, cunoscut îndeobşte pentru curăţenie sufletească (oarecum şi trupească) îşi aruncă gunoiul în râuri, fură, violează, ucide sau braconează sălbatic; ascultă manele şi conduce ATV-uri; şi ce-i mai rău cumpară făină „3 nula”, cârnaţi sau frişcă! Despre faptul că taie toţi arborii ce se pot tăia în jurul satelor, săpându-şi singur groapa, nici nu are rost să vorbim…
Am fost într-o vară la o stână izolată, în vârful munţilor Bistriţei. Voiam să filmez felul tradiţional în care ciobanii fac produsele lactate. Din păcate nu am putut să-i lamuresc că portul lor popular, de toate zilele, este cel mai potrivit pentru ai prezenta. Băciţa a ţinut să se înfăţişeze într-un frumos costum de blugi şi cu nişte cercei cât o lingură de pescuit la ştiucă!
Multe sunt problemele pe care le ridică îndepărtarea omului de natură; ceea ce trebuie reţinut este faptul că natura este cea care ne călăuzeşte şi bunul simţ şi simţul comun.

Dan Păvăloiu

452 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie and tagged , , , , , , , with 1 comment.
Facebook
Facebook
Google+
Google+
http://www.danpavaloiu.ro/tag/padure/">
YouTube
YouTube
Instagram