Sfaturi pentru o drumeție pe munte reușită

Îmi aduc aminte de multe ori când ies în natură, mai cu seamă pe munte, de echipamentul pe care îl foloseam acum mai bine de 30 de ani. Copii fiind, plecam încărcați pe câte 3-4 zile aidoma unor măgari care cară tarhatul la stână. Absolut tot ceea ce duceam cu noi era de calitate proastă, dar din păcate nu aveam încotro. De la rucsacuri incomode (cei de Tg Mureș erau groaznici, se întâmpla să se rupă pe munte și rămâneai cu bagajele în brațe) la haine grele, permeabile și urâte (treningul era baza). De la vase de gătit smălțuite, grele (ceaunul de fontă era nelipsit), la mâncare voluminoasă, de calitate nutritivă și calorică îndoielnică, la saci de dormit cât o plapumă, în care dârdâiai la 5 grade…
După 89 a început să apară și la noi echipament de calitate. La început timid, fiindcă nu era cerere și în plus costa destul de mult. Acum în schimb lucrurile s-au schimbat enorm în bine. Se găsesc de toate, de la materiale de alpinism la cele de schi, de la încălțăminte și haine outdoor la echipament de campare și cooking. Eu cred că prezența pe piață a unui echipament cu foarte bun raport calitate/preț a făcut ca turismul în natură să evolueze în România atât de spectaculos în ultimii ani. Practic, acum orice familie cu venituri medii poate să-și permită ieșiri confortabile și în siguranță.
Având nevoie de câteva piese de echipament am dat o raită zilele trecute prin Decathlon tocmai fiindcă doream ceva bun, trainic și la preț rezonabil. Am fost ușor surprins să găsesc tot ce mi-am dorit în jumătate de oră. Am căutat un rucsac ușor care să fie suficient ca volum pentru 4-5 zile. Am găsit un Quechua Forclaz 50 Litri cu 5 buzunare, centură, chingă piept, suport bețe, total reglabil, foarte ușor(1.6 kg), cu o garanție de 10 ani(!!!). Mă gândem că o să fie cam piperat, mai cu seamă că rucsacul e frumos echilibrat cromatic dar m-am înșelat.

Rucsac Quechua Forclaz

Rucsac Quechua Forclaz

Rucsac Quechua Forclaz 50 Litri cu 5 buzunare, centură, chingă piept, suport bețe, total reglabil, foarte ușor(1.6 kg), cu o garanție de 10 ani

Rucsac Quechua Forclaz 50 Litri cu 5 buzunare, centură, chingă piept, suport bețe, total reglabil, foarte ușor(1.6 kg), cu o garanție de 10 ani

Mai voiam un pantalon ușor de vară, nu prea scump pentru că se întâmplă ca la foc să sară scântei care-l găuresc. Am luat o pereche de pantaloni modulabili (foarte utili mai ales la munte unde variațiile de temperatură noapte/zi sunt mari), din material rezistent și cu elastic în zonele de abraziune. Au patru buzunare și sunt făcuți din poliamidă, fapt care le conferă principala calitate: deși nu sunt impermeabili, se usucă foarte repede, iar culoarea e nepretențioasă.

Pantaloni modulabili Decathlon

Pantaloni modulabili Decathlon

Până la urmă, deși nu era în plan, nu m-am putut abține și am luat un set de gătit pentru camping la care visez de mult. Este modular, compact și pe lângă oală și tigaie mai are capac cu strecurătoare , tacâmuri, căni și farfurii pentru 2 persoane. Acestea au o suprafață antiadezivă și fund de aluminiu, ceea ce asigură o încălzire foarte rapidă. Foarte util este sistemul de închidere care, când gătim în cort, poate fi folosit ca suport pentru oala fierbinte.

Set de gătit pentru camping

Set de gătit pentru camping

Set de gatit pentru camping Decathlon

Set de gătit pentru camping Decathlon

În final am găsit ceva ce aștept de multă vreme. Mai cu seamă în excursiile pe munte, mare parte din greutatea pe care o ducem este reprezentată de mâncare. De la conserve la slănină (asta nu are cum să lipsească), de la mălai la roșii, brânză și ouă. Bune toate dar grele. Folosită pe vremuri în expediții și trasee dificile, disponibilă doar în magazine specializate, mâncarea deshidratată (liofilizată de fapt) este o excelentă alternativă pentru (măcar) o parte din alimentele necesare unei excursii. Se gătește ușor, în timpi record, în propriul ambalaj. Aportul caloric este foarte bun și sunt chiar gustoase. Meniul variază de la paste și piure deshidratat, până la desert sau meniu vegetarian.

Paste deshidratate

Paste deshidratate

Mâncare deshidratata bio

Mâncare deshidratata bio

Evident că mai erau o seamă de produse care mi-au făcut cu ochiul dar nefiindu-mi cu adevărat necesare… Oricum, important e faptul că acum, cel puțin din punct de vedere al echipamentului, nu ne putem plânge!

1,514 total views, 4 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie, Emisiuni, Natură şi aventură, Retete and tagged , , , , with 4 comments.

Ghiolul numit Crapina ieri și astăzi

Până în vara lui 2015 pe lângă drumul european E 87, între localitățile Revărsarea și Rachelu (județul Tulcea) exista un ghiol numit Crapina. Nu mai puțin de 29,4 kilometri pătrați de apă. Un #mediu natural ideal pentru #păsări de #apă, #mistreți, enoți sau #vidre. Limitrof la Crapina mai existau trei lacuri și anume Ocneanu, Mlejerița și Cazacu. Așadar un mic paradis pentru #animale și #pești. Dealtminteri toată zona este #arie #protejată prin Convenția Ramsar. Iată mai jos câteva poze dinainte de 2015.

 

Crapina

Crapina 2011

Crapina

Crapina așa cum a fost

(mai mult…)

7,775 total views, 1 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie, Pescuit and tagged , , , , , , , , , , , with 4 comments.

Doar unul din multele cazuri…

La nivel național asaltul drujbelor asupra pădurii nu poate fi oprit nici de schimbările legislative care au înăsprit pedepsele pentru masacrarea fondului forestier.

Furturile de lemn din pădurile României nu reprezintă o noutate, constituidu-se pentru majoritate în banal cotidian;  cei mai mulți se consolează cu ideea că pădurea reprezintă o resursă regenerabilă. Puțini își pun problema că exploatarea ilegală de masă lemnoasă nu afectează doar arborii tăiați și peisajul ci flora și fauna din împrejurimi, suprafețele împădurite reprezentând în același timp habitatul unor specii de plante și animale. Iar dacă respectivele specii se numără printre cele aflate pe cale de dispariție, restrângerea acestui habitat are consecințe ireversibile.

Nu întâmplător, pentru a evita repetarea unor greșeli ce au condus la extincția unor populații întregi de plante și animale, la nivel mondial se manifestă o preocupare deosebită pentru conservarea arealelor populate cu astfel de specii, autoritățile din țările civilizate declarându-le arii protejate și adoptând prevederi stricte privind exploatarea masei lemnoase din respectivele areale.

Din punct de vedere strict formal nici țara noastră nu stă rău la acest capitol declarând un număr mare de arii protejate și adoptând o legislație care limitează destul de clar orice activitate economică în aceste zone. Ba chiar în unele cazuri suntem mai catolici decât papa, incluzând în aceste arii și zone în care se preconiza construirea unor obiective de importanță economică și/sau socială majoră, care au fost stopate deși aveau proiecte aprobate.

Tot acest exces de zel se oprește însă când vine vorba de tăierile ilegale de arbori față de care aceleași autorități responsabile manifestă o indulgență cel puțin nejustificată, pădurile din ariile protejate devenind brusc un fond forestier numai bun de valorificat.
Este și cazul Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina din județul Hunedoara, unde tăierile de masă lemnoasă nu par să fie stânjenite de faptul că este una dintre puținele arii care are până în prezent un administrator desemnat cu acte în regulă, respectiv Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina din subordinea RNP ROMSILVA.

Numai că responsabilii regiei naționale (director la acea dată Florian Munteanu) s-au gândit să pună lupul paznic la oi, desemnându-l în funcția de director al parcului pe fostul director al Direcției Silvice Hunedoara, Lucian Stratulat.

(mai mult…)

1,076 total views, 1 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Defrisari, Ecologie and tagged , , , , , , , , with no comments yet.

Devenirea ecologică a României (III)

ONGONG înseamnă organizaţie non guvernamentală. Deoarece tot ceea ce este guvernamental te trimite cu gândul la corupţie şi incompetenţă, ONG-ul este receptat de public (datorită lui „non”) ca un grup de oameni cinstiţi şi inteligenţi care, dezinteresat, îşi pun competenţele în slujba binelui. Desigur că, în bună parte, aşa se şi întâmplă, dar nu întotdeauna.

Adeseori ONG-urile se dovedesc a fi doar mâncătoare de fonduri şi/sau promotoarele unor ideologii şchioape. Am avut ocazia să particip la o acţiune de salvare în munţi a cărei finalitate era aducerea la cabană a unui grup blocat noaptea pe o brână în Bucegi. Era vorba de membrii unui ONG cu scopuri ecologiste. Când am ajuns la ei, oamenii se pregăteau să-şi petreacă noaptea în frig şi ploaie pe o brână expusă sub Caraiman. Conducătorii de grup erau morţi de beţi şi refuzau să-i lase pe bieţii oameni să plece la cabană cu noi. În timp ce negociam cu ei condiţiile capitulării, aruncau în prăpastie dozele goale de bere şi chiar o canistră în care fusese vin…
Cele mai rentabile par a fi ONG-urile care îşi propun proiecte ce acoperă suprafeţe mari sau zone cunoscute. Cunoaştem cu toţii cazul în care o celebră organizaţie din România a salvat Vama Veche. Pe agenda de lucru, acelaşi grup de militanţi ecologişti au în prezent salvarea Deltei Dunării. Pentru aceasta au obţinut chiar finanţări serioase, absolut necesare, dat fiind că au sprijinit acţiuni de anvergură în Deltă. Între ele aducerea câtorva vedete TV pe malul Dunării pentru a culege timp de o zi nişte peturi sau realizarea unei emisiuni lacrimogene la faţa locului. Desigur, în ceea ce priveste prezenţa pe sticlă a membrilor suspomenitei organizaţii se mai pot aminti o serie de emisiuni-pastilă educative, prezentate de Şapcă Împărat şi o altă serie dedicată „verdelui” prezentate de o tânără speranţă a presei din România ajunsă între timp consilier de parlamentar la Bruxelles. Acesta din urmă (despre care un bun prieten şi coleg mi-a spus că va ajunge cândva prim ministru) a invitat-o într-o emisiune pe Andreea Raicu (excelentă alegere) pentru a deplânge halul de jeg în care a ajuns Vama Veche. În altă emisiune, însoţit de bunul meu prieten, viitorul prim ministru colinda satele cu o drujba în mână întrebând localnicii dacă le-ar place să le taie un picior (metaforă dibace care voia să facă legătura între ciuntirea masivă a pădurilor şi importanţa lor vitală ). De mirare, dar sătenii declinau cu îndărătnicie oferta reuşind să rămână întregi. Ce ne facem însă dacă personajul chiar ajunge prim ministru! Punem bazele unei industrii prospere de proteze de picior, evident din metal şi nicidecum din lemn…

#ONG #NGO #pavaloiu #ecologie #fonduri #teapa #incompetenta #capuse #VamaVeche #delta #politica #green #ecology #environment #gunoaie #trash #natura

Dan Păvăloiu

1,024 total views, 1 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie and tagged , , , , , , , , , with 3 comments.

Devenirea ecologică a României (II)

Gunoi la VaduO pasiune nouă a iubitorilor de natură este invazia acesteia cu ajutorul vehiculelor motorizate. Autovehicule 4×4, motociclete şi ATV-uri pot fi întâlnite, mai cu seamă în weekenduri, te miri unde: pe dealuri, prin lanuri de grâu, în vârful munţilor sau în fundul Deltei. Cu o frenezie demnă de o cauză mai bună, amatorii de zgâlţâituri pe coclauri, îşi ambalează caii putere distrugând zilnic hectare de iarbă şi neliniştind animalele. De ajuns să amintesc că un bârlog de urs aflat în calea unor astfel de manifestări repetate va fi rapid părăsit, iar în unele cazuri, progenitura abandonată sau ucisă de mamă. Actuala legislatie permite folosirea drumurilor forestiere doar cu aprobarea Romsilva; de abateri de la drumurile amenajate nici nu poate fi vorba. Totuşi, în bun spirit românesc, absolut nimeni nu pare să sesizeze acest aspect: când ai de tăiat o pădure întreagă (cu beneficii, evident, grase), nu te împiedici de un ciot. (mai mult…)

871 total views, no views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie, Pescuit and tagged , , , , , , , , , , , with 1 comment.

Devenirea ecologică a României

Gunoaie RomâniaMurdărirea naturii în România este o activitate complexă şi continuă; ea este practicată, asemenea anumitor sporturi, la nivel de mase. Virusul jegului pare că nu poate fi învins, deşi la nivel de individ toţi sunt de acord că trebuie făcut ceva. Teoretic, s-au găsit şi soluţii, de la educaţia ecologică în şcoli la „fecunda” activitate a unor ONG-uri, de la apostolatul unor indivizi la elaborarea unei legislaţii şchioape.
În România ca şi aiurea, ecologia a fost declarată ştiinţă – desi ea nu este în esenţă decât bun simţ – şi se predă la şcoală. Este poate una din puţinele materii la care elevii chiar participă activ cu entuziasm, poate şi din cauză că presupune uneori ieşiri în natură, adică tot atâtea minunate prilejuri de a poşti o ţigară şi o vodcă sau a fugări fetele prin tufişuri. Atât că, odată cu creşterea nivelului de testosteron şi estrogen, majoritatea tinerilor abandonează măreţele idealuri ale curăţeniei. Este umilitor pentru un bărbătuş să arunce o doză goală de bere la gunoi, în loc să-i facă vânt peste umăr. Nu face ca o femeiuşcă să-şi strice manichiura, strângând gunoiul de pe locul unde în urmă cu puţin timp, a rumegat „la iarbă verde”. Unde mai pui că, într-un fel arată un mascul care aduce din pădure un braţ de lemne uscate şi cu totul altfel un „macho” gol până la brâu, cu o ditamai secure în mână, care târăşte după el un copac întreg, înfrunzit. Autorului unui foc discret şi suficient îi este atribuit automat un caracter slab, lipsă de vigoare fizică şi, la urma urmei, chiar un sex pipernicit. Un bărbat adevărat înalţă, mai cu seamă în prezenţa unor doamne, un rug încununat cu o flacără de cel puţin doi metri – nu importă dacă are de prăjit doar o feliuţă de slană sau chiar nimic. (mai mult…)

861 total views, 1 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie and tagged , , , , with no comments yet.

Îndepărtarea de natură

Padis Se prea poate ca mulţi să se întrebe de ce se dezbate atât de mult problema ecologiei (de fapt se dezbate mult prea puţin). Principalul motiv este faptul că natura României este asemeni unui măr frumos, pe dinlăuntru mâncat de viermi. Şi ce-i cu asta, la ce ne trebuie neapărat natura, sunt destule ţări care nu o au – vor spune unii.

Tocmai asta este chestiunea pe care o pun acum; şi nu este o problemă a românilor ci una globală, a omenirii. Ce nevoie avem de natură? Doar „omul este măsura tuturor lucrurilor” şi nu natura! Din păcate asta a fost demult, pe vremea când comportamentul indivizilor (proaspăt desprinşi din natură) păstra o raportare strânsă la modelele instinctuale, nealterate major de civilizaţie sau cultură. Studiile de etologie umană şi sociologie au relevat faptul că încă societatea umană ideală este cea a grupurilor de maxim 60-70 de indivizi, care trăiesc în mediul rural. În aceste grupuri, raporturile între membrii se stabilesc pe baze juste, naturale, astfel încât infracţionalitatea este inexistentă. Orice tip de comportament deviant este descurajat apriori tocmai pentru că nu e „în firea lucrurilor”. De asemenea raportarea la mediul înconjurator este optimă în astfel de societăţi, exploatarea resurselor naturale devenind legitimă, cumpătată şi eficientă.

De aceea spun acum că nu omul, ci natura e măsura tuturor lucrurilor. În natură totul reprezintă echilibru şi armonie. Raportul între plante, vieţuitoare şi materie anorganică este logic, guvernat de legi stricte, chiar dacă omul încă nu le cunoaşte pe toate. Dincolo de ceea ce cred unii, în natură nu au loc crime; distrugeri de păduri sau catastrofe se întamplă rar. Leul omoară cât îi trebuie să mănânce, castorul retează copaci atât cât îi trebuie pentru stăvilare şi dacă o baltă seacă se va reface în primăvară!
Societatea modernă, nu doar citadină, ridică probleme grave! Am asistat zilele trecute la o discuţie de un sfert de oră (!!!) între 3 doamne de la oraş; problema dezbatută era legată de alegerea unei mărci de hârtie igienică cât mai bună! Dacă te gândeşti bine, bunicile doamnelor în cauză, foloseau în acelaşi scop, cu rezultate destul de asemănătoare, cocenii de porumb… În America am văzut dezbateri televizate a căror subiect erau copii de 15-16 ani care îşi sugeau degetul(am observat cu ghiotura şi eu din ăştia). Fenomen arhiprezent în România este ieşirea în natură cu maşina şi camparea pe marginea şoselelor; motivaţia poate să fie complexă, însă ce-i sigur e faptul că indivizii se simt mai confortabil în prezenţa maşinii şi a însemnelor civilizaţiei (şosea, gaze de eşapament şi alţi oameni).
După părerea mea, în satul românesc modern situaţia e şi mai dramatică. În loc să ne vină de acolo o doză sănătoasă de bun simţ, fenomenul este inversat şi societatea rurală s-a contaminat grav cu „civilizaţie”. Ţăranul nostru, cunoscut îndeobşte pentru curăţenie sufletească (oarecum şi trupească) îşi aruncă gunoiul în râuri, fură, violează, ucide sau braconează sălbatic; ascultă manele şi conduce ATV-uri; şi ce-i mai rău cumpară făină „3 nula”, cârnaţi sau frişcă! Despre faptul că taie toţi arborii ce se pot tăia în jurul satelor, săpându-şi singur groapa, nici nu are rost să vorbim…
Am fost într-o vară la o stână izolată, în vârful munţilor Bistriţei. Voiam să filmez felul tradiţional în care ciobanii fac produsele lactate. Din păcate nu am putut să-i lamuresc că portul lor popular, de toate zilele, este cel mai potrivit pentru ai prezenta. Băciţa a ţinut să se înfăţişeze într-un frumos costum de blugi şi cu nişte cercei cât o lingură de pescuit la ştiucă!
Multe sunt problemele pe care le ridică îndepărtarea omului de natură; ceea ce trebuie reţinut este faptul că natura este cea care ne călăuzeşte şi bunul simţ şi simţul comun.

Dan Păvăloiu

952 total views, 1 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie and tagged , , , , , , , with 1 comment.
Facebook
Facebook
YouTube
YouTube
Instagram