Îndepărtarea de natură

Padis Se prea poate ca mulţi să se întrebe de ce se dezbate atât de mult problema ecologiei (de fapt se dezbate mult prea puţin). Principalul motiv este faptul că natura României este asemeni unui măr frumos, pe dinlăuntru mâncat de viermi. Şi ce-i cu asta, la ce ne trebuie neapărat natura, sunt destule ţări care nu o au – vor spune unii.

Tocmai asta este chestiunea pe care o pun acum; şi nu este o problemă a românilor ci una globală, a omenirii. Ce nevoie avem de natură? Doar „omul este măsura tuturor lucrurilor” şi nu natura! Din păcate asta a fost demult, pe vremea când comportamentul indivizilor (proaspăt desprinşi din natură) păstra o raportare strânsă la modelele instinctuale, nealterate major de civilizaţie sau cultură. Studiile de etologie umană şi sociologie au relevat faptul că încă societatea umană ideală este cea a grupurilor de maxim 60-70 de indivizi, care trăiesc în mediul rural. În aceste grupuri, raporturile între membrii se stabilesc pe baze juste, naturale, astfel încât infracţionalitatea este inexistentă. Orice tip de comportament deviant este descurajat apriori tocmai pentru că nu e „în firea lucrurilor”. De asemenea raportarea la mediul înconjurator este optimă în astfel de societăţi, exploatarea resurselor naturale devenind legitimă, cumpătată şi eficientă.

De aceea spun acum că nu omul, ci natura e măsura tuturor lucrurilor. În natură totul reprezintă echilibru şi armonie. Raportul între plante, vieţuitoare şi materie anorganică este logic, guvernat de legi stricte, chiar dacă omul încă nu le cunoaşte pe toate. Dincolo de ceea ce cred unii, în natură nu au loc crime; distrugeri de păduri sau catastrofe se întamplă rar. Leul omoară cât îi trebuie să mănânce, castorul retează copaci atât cât îi trebuie pentru stăvilare şi dacă o baltă seacă se va reface în primăvară!
Societatea modernă, nu doar citadină, ridică probleme grave! Am asistat zilele trecute la o discuţie de un sfert de oră (!!!) între 3 doamne de la oraş; problema dezbatută era legată de alegerea unei mărci de hârtie igienică cât mai bună! Dacă te gândeşti bine, bunicile doamnelor în cauză, foloseau în acelaşi scop, cu rezultate destul de asemănătoare, cocenii de porumb… În America am văzut dezbateri televizate a căror subiect erau copii de 15-16 ani care îşi sugeau degetul(am observat cu ghiotura şi eu din ăştia). Fenomen arhiprezent în România este ieşirea în natură cu maşina şi camparea pe marginea şoselelor; motivaţia poate să fie complexă, însă ce-i sigur e faptul că indivizii se simt mai confortabil în prezenţa maşinii şi a însemnelor civilizaţiei (şosea, gaze de eşapament şi alţi oameni).
După părerea mea, în satul românesc modern situaţia e şi mai dramatică. În loc să ne vină de acolo o doză sănătoasă de bun simţ, fenomenul este inversat şi societatea rurală s-a contaminat grav cu „civilizaţie”. Ţăranul nostru, cunoscut îndeobşte pentru curăţenie sufletească (oarecum şi trupească) îşi aruncă gunoiul în râuri, fură, violează, ucide sau braconează sălbatic; ascultă manele şi conduce ATV-uri; şi ce-i mai rău cumpară făină „3 nula”, cârnaţi sau frişcă! Despre faptul că taie toţi arborii ce se pot tăia în jurul satelor, săpându-şi singur groapa, nici nu are rost să vorbim…
Am fost într-o vară la o stână izolată, în vârful munţilor Bistriţei. Voiam să filmez felul tradiţional în care ciobanii fac produsele lactate. Din păcate nu am putut să-i lamuresc că portul lor popular, de toate zilele, este cel mai potrivit pentru ai prezenta. Băciţa a ţinut să se înfăţişeze într-un frumos costum de blugi şi cu nişte cercei cât o lingură de pescuit la ştiucă!
Multe sunt problemele pe care le ridică îndepărtarea omului de natură; ceea ce trebuie reţinut este faptul că natura este cea care ne călăuzeşte şi bunul simţ şi simţul comun.

Dan Păvăloiu

467 total views, 1 views today

Urmăriţi-mă şi pe:

Posted in Ecologie and tagged , , , , , , , with 1 comment.

Comments

  • Gheorghe Alina Raluca spune:

    Și totuși sunt sate cu un singur locuitor. Acolo, natura va pune din nou stăpânire pe case și alte clădiri rămase de izbeliște. Ceea ce înseamnă că un echilibru tot s-ar asigura, cumva. Mă refer la poluare, nu la altceva.
    http://www.businessmagazin.ro/actualitate/satul-din-romania-unic-in-lume-cu-un-drum-de-10-km-de-marmura-mai-are-un-singur-locuitor-15447464

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Facebook
Facebook
Google+
Google+
http://www.danpavaloiu.ro/2016/06/10/indepartarea-de-natura">
YouTube
YouTube
Instagram